Exerciţiu de imaginaţie:

Ar trebui să închidem ochii, şi să ne imaginăm; să ne imaginăm că ne putem imagina orice. Să ne imaginăm atât de tare încât să ne dăm seama ca asta e de fapt realitatea. După care să trecem la adevăratul exerciţiu de imaginaţie… Rămânând cu ochii închişi şi cu fruntea descreţită, să ne imaginăm un titlu; litere mari negre, foarte negre, cele mai negre pe fundal alb, mai alb decat poate Ace să conceapă:     Te vezi mort? Cum? Acum, să ne imaginăm sub acest titlu, pus pe un banner imens şi sub banner o scena, luminata slab, cu o lumină gălbuie. Pe scenă natură de toamnă: frunze moarte, petale uscate de flori mişcate puţin de vântul slab produs de un ventilator ascuns, nimeni nu stie unde. În sală: Botezatu care priveşte detaşat, cu două gagici în braţe şi în spatele lui un bărbat care pare să îl pivească gelos(o fi gelos pe el, o fi gelos pe ele), puţin mai încolo Mihai Albu, Zina Dumitrescu, Tarky de la Oneşti, Fernando de la Caransebeş, Florin Moldovan a.k.a Naomi revenit la prima stare de agregare şi anume baieţel.

Pe fundal Bolero de Ravel…cortina din partea din spate a scenei începe să se mişte, tremură, se dă la o parte… pe podium, primul pas , al doilea o siluetă zveltă iese din întuneric… se văd doar picioarele, încet, încet tot trupul intră în lumina slabă, galbuie, un suflet tânar, o rochie lunga de culoare neagră; în spatele ei se conturează alţi paşi însă de data asta e un bărbat; o pereche de pantofi de lac, strălucitori lumina palidă se reflecta din ei, un costum negru cămaşă albă şi papion. Păşesc unul în spatele celuilalt, lumina palidă le face părul cărunt să pară auriu… două suflete tinere în două cadavre, doi batrânei veseli… de undeva dintr-o boxă răguşită se aude o voce aproape vie: „bine v-am găsit la prima ediţie a prezentării de costume de inmormântare  -Cum te vezi mort- „! În sală freamăt, aplauze, Botezatu, scapă fetele din braţe şi aplaudă, se uita galeş la barbatul gelos. Prezentarea începe…

Anunțuri